„Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni…” (Filipeni 4:6)
Apostolul Pavel scrie: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7) Îngrijorarea este ca și cum ai sta într-un balansoar; e mereu în mișcare și te ține ocupat, dar de fapt, nu te duce nicăieri! Ba mai mult, dacă te îngrijorezi peste măsură, ajungi să fii epuizat! De aceea trebuie să învățăm ca „orice gând să-l facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5). Un expert din domeniul medicinei spunea că mintea noastră crează aproximativ 30.000 de gânduri pe zi; or, o viață plină de gânduri necontrolate poate crea mediul perfect ca îngrijorarea să înflorească. Cauza îngrijorării este aceasta: reticența de-a crede că Dumnezeu Se poate îngriji de situațiile variate prin care trecem în viață. Majoritatea dintre noi ne-am petrecut viețile încercând să ne purtăm singuri de grijă, așa că e nevoie de timp – de o grămadă de timp! – ca să învățăm să ne încredem în Dumnezeu. Și singura modalitate prin care putem învăța lucrul acesta este să-l punem în practică. De fiecare dată când te rogi și lași problema în seama lui Dumnezeu, experimentezi credincioșia Sa. Astfel, îți va fi mai ușor să ai încredere în El data viitoare! Pentru că, dacă vorbim despre problemele vieții, mereu va exista „data viitoare”! Așadar, când începi să te simți îngrijorat, spune: „Mă încred în Dumnezeu pe deplin, nu trebuie să mă îngrijorez!” Cu cât te gândești mai mult în felul acesta, cu atât mai mult vei alege încrederea și nu îngrijorarea.